Când totul a mers mai repede decât am putut observa

Când totul a mers mai repede decât am putut observa

De multe ori abia după aceea îți dai seama cât de repede s-a întâmplat.

Când te oprești și încerci să-ți amintești, dar descoperi că timpul a trecut mai repede decât ți-ai dat seama în timp ce se întâmpla.

Zilele erau pline de lucruri care trebuiau făcute. Săptămâni de rutină. Ani de planuri, responsabilități și mers înainte. Fiecare lucru avea locul lui, ritmul lui. Și în mijlocul tuturor acestor lucruri, exista sentimentul că va continua mereu la fel.

Rareori stresul făcea timpul să dispară. Adesea era invers. Viața de zi cu zi curgea atât de lin încât nu exista niciodată vreun motiv să se oprească. Viața funcționa și de aceea nu era pusă la îndoială.

Dar când privești în urmă, observi cât de multe s-au schimbat. Cum au îmbătrânit oamenii. Cum s-au schimbat relațiile. Cum lucrurile care odinioară păreau evidente au scăpat încet din evidență.

Nu a existat o schimbare majoră, ci multe schimbări mici. Atât de mici încât abia erau observabile la momentul respectiv. Și poate de aceea sunt greu de ținut minte. Pentru că nu a existat niciun moment care să spună: acum totul se schimbă.

Abia atunci când încerci să recreezi timpul îți dai seama cât de mult lipsește. Câte zile au trecut pur și simplu, fără a lăsa urme clare. Nu pentru că ar fi fost neimportante, ci pentru că au fost multe.

Când totul se întâmpla mai repede decât puteam observa, eram în viață. Și poate că asta face ca situația să fie atât de dificil de surprins în retrospectivă.